Open/Close Menu Studio de Balet și Dans pentru toate vârstele (Balet, Jazz Dance, Dans Contemporan, Dans Creativ, Coregrafii)

După ce treci de intersecția Hristo Botev cu Moșilor, prima ușă după Șurubelința deschide un culoar de tip labirint printre o grămadă de moloz, recuzită și ziduri proaspăt finisate. La etaj, imediat după ce te feliciți c-ai trecut cu brio de toate, deschizi prima ușă din stânga și… te minunezi. Ai un vag sentiment că trebuie să te descalți și că, dacă ai curaj să mergi până în centru, toată lumea va fi a ta.

O știu pe Karina de la Clubul de Carte. Acum vreo 10 luni m-a fascinat cu zâmbetul ei cu teoriile filosofico-pozitivo-spirituale și i-am propus instantaneu să vină să vorbim despre cărți. Între timp, împreună cu mama ei, Doina Botiș (coregrafa minune de la Dansez pentru tine) și cu Raluca Aldea, unul dintre cei mai renumiți instructori de Pilates din București, au hotărât să-și pună pe picioare un vis, la care am fost martoră, încă de la început.

Duende

Duende or tener duende (“having duende”) loosely means having soul, a heightened state of emotion, expression and authenticity. El duende is the spirit of evocation. It comes from inside as a physical/emotional response to art. It is what gives you chills, makes you smile or cry as a bodily reaction to an artistic performance that is particularly expressive.

Începutul

N-a fost ușor. Doinei îi place să lucreze cu oamenii, să dezvolte în ei plăcerea dansului și a mișcării. După ani de vânzoleală prin București, lecții în alte școli, închirieri de săli și contracte prestigioase, inițiativa a venit din partea Karinei: “mamă, ai nevoie de un loc croit pe sufletul tău unde să știe lumea că te poate găsi”. Și asta fost!

Raluca, după 2 ani de lucru în teatru, nu a mai avut disponibilitatea să lucreze „la cineva”. Un instructor bun, dedicat, cu studii, este greu contractat, pentru că angajatorii se izbesc de ideea preconcepută că pretențiile sunt direct proporționale cu valoarea, adică mari. Așa că, decizia de a lucra pe cont propriu a venit de la sine, după ce, din 2001 s-a avântat pe cont propriu, în alte două săli mari de dans.

Campionatul mondial de tango argentinian le-a făcut cunoștință. Raluca se uita la televizor când și-a promis că cel mai tare coregraf de acolo va trebui să-i fie trainer pentru competiția în care avea să concureze. A făcut cu greu rost de numărul Doinei și, după doar o întâlnire, s-a produs chimia. Visul de a avea propria sală s-a împlinit un an mai târziu, după alergarea în căutarea unui spațiu perfect.

Spațiul de pe Moșilor a fost o întâmplare dintre cele mai fericite care m-au făcut să mă gândesc automat la ceea ce englezii denumesc serendipity.

Munca grea a început abia după ce l-au găsit. Aproape 2 luni de zile a durat finisarea și amenajarea sălii. Artistele și-au demonstrat că pot vopsi și bate cuie și că, având motivarea necesară, poți mânui artistic chiar și o șurubelniță sau un ciocan. Ce mi s-a părut amuzant a fost momentul în care căutau amândouă o fotografie care să ilustreze ceea ce își doreau să fie imaginea sălii și amândouă și-au trimis în același timp aceeași poză. Ei, asta da sincronizare.

Numele

La început, propunerea a fost, simplu: „Sala Șurubelnița”. Amândouă au râs. Mega brainstromingul pe care l-au făcut cu prietenii și cu prietenii prietenilor a condus la cearșafuri întregi de nume pentru studiouri de dans. Nu rezonau cu nici unul până când Doina a scris pe o hârtie Duende. Semnificația profundă pentru artă le-a convins că asta este numele inventat pentru sufletul lor. În plus, îmi explică entuziaste că până și forma cuvântului te duce ca sonoritate cu gândul la mișcare, la dans, la emoție.

“Tot focarul ăla care stârnește în artist pasiunea – exprimarea esenței unui artist – transmiterea emoției dincolo, privitorului. Capacitatea unui artist de a se exprimă atât de clar și coerent încât interlocutorul să poată simți exact ce a simțiți artistul atunci când își produce artă. Asta înseamnă Duende”.

Pilonii, Raluca și Doina recunosc modeste că realizarea visului lor a fost posibil doar cu ajutorul prietenilor lor. Minunea pasiunii a strâns lângă ele oamenii potriviți: de la oamenii care le-au împrumutat bani, până la cei care au realizat identitatea, flyerele și roll-up-ul. De la cei care au filmat și fotografiat primele cadre de prezentare, în moloz, și până la oamenii care le susțin visul ăsta și vin la cursuri. Energia lor a angrenat energiile altor oameni frumoși iar lucrul asta se simte de îndată ce pășești în sala mare sau în cea pentru copii.


Dansul

Le-am ascultat vorbind, le-am văzut dansând, le-am simțit exprimându-se. Și, mi-am făcut curaj să le pun întrebarea: „au artiștii o altă structură”? Răspunsul lor a venit în același timp, ca un fel de pildă. Mi-au explicat povestioara unui balerin și-a unui călugăr budist iar eu am înțeles de la ele că, fiind artist nu ai doar altfel de trăiri care te fac să privești altfel lumea. Un artist e deschis. Un artist nu judecă altă forme de artă doar pentru că nu le înțelege. Structura asta, pe cât de haotică pare, pe atât de așezată mi se explică în momentul în care le ascult vorbind pe Doina și pe Raluca.

Dansul e mai mult decât un job, o pasiune sau un mod de a trăi. E esența lor: „e mai mult decât o formă de mișcare, e o modalitate prin care poți să te studiezi, să devii conștient de tine și de corpul tău, e o formă de artă care-ți permite nu doar să te exprimi ci să poți să vezi și înăuntrul tău”.

Oamenii

Cei care care pășesc în studioul Duende sunt niște copii mici, care, cum spune Doina, au nevoie să „spargă nuca și să scoată miezul”. Să-și dea voie să fie liberi în exprimare și mișcare.

Am simțit-o pe propria mea piele: amândouă tratează fiecare om din sală ca pe o persoană cu dorințe diferite, nu ca pe un simplu plătitor. Unii sunt introvertiți, unii trăiesc cu simțul penibilului, unii sunt prea expansivi. Abordarea Doinei și a Ralucăi impune o cunoaștere personală a fiecărui, acea psihologie fină care te face să crezi în legendele cu mentori și discipoli. Atât de personal încât, pentru cursurile de Baby-Ballet, Doina a cusut de mână tutu-uri roz si dantelate, floricele-pernuță și baghete magice, cum cere coregrafia.

Oamenii sunt primiți aici pentru că vor să învețe, de asta vin, pentru a învața. Trebuie să fii deschis, să îi contaminezi cu entuziasm”. La fraza asta am închis ochii și am decis exact ce cursuri voi începe să urmez.

Coregrafele dau totul pentru satisfacția pe care o regăsesc pe chipurile oamenilor. „Asta este plata cea mai importantă pentru un profesor: scânteia din ochii celui care reușește să se bucure de rezultatele lucrate împreună” îmi mărturisește Raluca și îmi povestește de zecile de dansuri cu miri tineri pe care le-au strâns de-a lungul anilor. „Cum e să te sune mirele la 12 noaptea, în timpul nunții, după dansul mirilor, să-ți spună că a fost experiența cea mai frumoasă a vieții lor?”. Eu nu știu, dar ele au o colecție întreagă de astfel de telefoane.

Update: pentru că am vrut să simt în pașii mei, energia, inspirația și pasiunea de care vorbeau cele două antrenoare, am început lecțiile de balet. Nu pot exprima aici cum te simți după o oră cu Doina, în sală. După tăvăleli, întinderi și zâmbete pe verticală, primul plie e cea mai frumoasă victorie pe care o poți avea! Atunci când Doina îți explică un pas, devii conștient de tine, înțelegi cum ți se schimbă toată postura. E o modalitate de a face cunoștință cu corpul tău, chiar dacă ai 14, 27 sau 45 de ani. 

Articol publicat de Georgiana Ciofoaia.
Sursa: georgianaciofoaia.ro

Write a comment:

Your email address will not be published.

Logo_footer   
     © 2014 Duende.ro, toate drepturile rezervate

Suntem si pe: