Open/Close Menu Studio de Balet și Dans pentru toate vârstele (Balet, Jazz Dance, Dans Contemporan, Dans Creativ, Coregrafii)

Andreea Stănescu a cunoscut-o pe Doina Botiș în cadrul emisiunii Dansez pentru Tine, unde aceasta a fost concurenta a cărei coregrafă a fost Doina.

Peste ani și ani, cele două s-au întâlnit, fiecare cu noi proiecte, iar frumoasa bloggeriță a dorit să-i ia un inverviu Doine, care deschisese proaspăt un Studio de Dans.

Cine își dorește să afle un pic mai multe despre acest om minunat, poate găsi aici câteva elemente esențiale.

Interviul întreg îl puteți citi dând click pe titlu.

”În viața mea, TOTUL este legat de DANS.” Doina Botiș

Unul dintre oamenii exceptionali pe care i-am intalnit in viata mea este si Doina Botis. Cu o cariera impresionanta si multe performante in dans, este o femeie puternica, ambitioasa, cu un suflet mare si o dragoste imensa pentru ceea ce face. Una dintre marile sale realizari ca “omul din spatele artistului” este frumoasa sa familie despre care ne va povesti in interviul ce l-am realizat.

Ne-am intalnit in sala de dans “Duende”, unde d-na Doina imparte dragostea ei pentru dans atat cu copii cat si cu adultii ce ii trec pragul salii zi de zi.

Un loc frumos, cald, in care te izbeste o energie pozitiva de cum intri in sala, o atmosfera placuta pe care o creeaza familia Botis, un spatiu in care nu ai cum sa nu te simti bine, cum imi place mie sa spun.

10704106_448501598621712_8822901502543029713_n

1

A.G: Cum a fost trecerea de la copil la coregrafa cu experienta si realizari?

D.B: Cand am fost mica visam sa devin macaragiu sau zidar (asta pentru ca parintii mei lucrau in constructii si ma luau deseori cu ei pe santier) sau (,,,sa nu razi!) vanzatoare la mezeluri. Eram fascinata de viteza cu care vanzatorele taiau in feliute subtiri salamul sau parizerul. Lucrurile s-au schimbat, cand am remarcat la televizor primul balet in poante. Mama mi-a cumparat cipicei, iar eu cautam in fiecare zi o modalitate de a sta pe “poante” punand in varful cipiceilor tot felul de materiale. Mama a considerat ca era cazul sa ma dea la balet si asa am ajuns la “Clubul petrolistilor” din Targoviste unde am facut primele miscari de balet. Cand am implinit 10 ani, am venit in Bucuresti la examenul Liceului de coregrafie, in frumosul castel de pe strada Locotenent Lemnea. Aici a inceput aventura in lumea dansului sub indrumarea unor profesori de exceptie. Extrem de fericita am fost in clasele de liceu cand am inceput sa dansez in ansamblul de balet al Operei. Din pacate, in momentul in care am absolvit, Opera nu angaja decat balerini care aveau buletin de Bucuresti ( eu nu aveam fiind targovisteanca), asa ca am ajuns la Teatrul national de Opereta unde am intalnit un colectiv extraordinar, unde am avut privilegiul de a lucra cu Mihaela Atanasiu si de a dansa in spectacolele de balet create de aceasta. La Opereta am interpretat roluri solistice timp de 18 ani. Colaboram cu TVR ca sa mai scoatem niste banuti, pentru ca salariile balerinilor au fost si sunt si acum foarte mici. Dupa anul 2000 am renuntat la teatru si am lucrat ca liber profesionist…Am facut de toate…si televiziune si teatre ( in teatru cele mai frumoase colaborari au fost ” Chicago” Teatrul National si “Una historia de tango” Teatrul Masca”,iar in televiziune “Dansez pentru tine” studiourile MediaPro si “Baillando por un sueno” Televisa-Mexico). Am continuat sa invat, pentru ca in aceasta meserie tot timpul ai de invatat. Provocarile sunt diferite si trebuie sa fii pregatit, aprofundand diverse forme de dans, diverse tehnici. Imi place sa ii fac pe oameni sa-si descopere corpul si potentialul lui ca apoi sa-i fac sa descopere bucuria dansului.

A.G: Cum se poate face din dans o forma de arta?

D.B: Cred ca Stéphane Mallarmé a descris extrem de sugestiv arta dansului ……
“….dansatoarea nu este o femeie care danseaza, intrucat ea nu este o femeie, ci o metafora ce rezuma unul dintre aspectele elementare, floare etc., dupa cum nici nu danseaza , sugerand, prin esentializarile sau elanurile ei miraculoase, prin scriitura ei corporala, ceea ce ar necesita paragrafe intregi de dialoguri si descrieri pentru a exprima in proza: un poem eliberat de toate instrumentele scribului”.

A.G: Care este cea mai frumoasa amintire din copilaria dumneavoastra?

D.B: Am multe amintiri “cele mai frumoase” din copilaria mea! Cele mai frumoase insa, sunt superbele vacante de la bunicii din Moldova…. vacantele in care ma intalneam cu toate rudele, oameni sinceri, deschisi, veseli… vacante pline de bucurie si de oameni frumosi!

A.G: Ce ar trebui sa stie un dansator, atunci cand doreste sa isi traiasca pasiunea si talentul?

D.B: Parerea mea este ca un dansator trebuie sa cunoasca foarte bine instrumentul, respectiv corpul, sa exploreze posibilitatile motorice ale acestuia cu stiinta, ca apoi sa stapaneasca aceea impletire de disciplina si libertate.
Maurice Bejart a spus: “- Copilul se joaca, sare, danseaza si se lasa in voia a tot ceea ce miscarea ii inspira.
– O mare dansatoare, dupa 10 ani si mai bine de eforturi zilnice, executa pasi si miscari extraordinare prin frumusetea si realizarea lor desavarsita.
– O adevarata dansatoare, dupa zece ani si mai bine de eforturi zilnice, isi uita tehnica (pe care insa corpul ei nu o mai uita) si se joaca, sare, danseaza si se lasa in voia a tot ce miscarea ii inspira, precum un copil!
Invatarea e doar un stadiu intermediar, insa indispensabil.”
As adauga ca un mare pericol pentru evolutia unui dansator este autosuficienta.

A.G: Care credeti ca sunt elementele care v-au format pentru a fi ceea ce sunteti astazi?

D.B: In primul rand parintii care mi-au inteles pasiunea pentru dans si m-au sustinut cu tot sufletul, maestrii care mi-au cristalizat talentul si m-au invatat sa-mi armonizez fiecare bucatica din mine deschizandu-mi astfel Poarta dansului, Florin Botis, sotul meu cu care am impart de 30 de ani bucuria dansului si a scenei (si multe alte bucurii), Karina Botis, care, intelegand dragostea mea pentru dans, s-a indragostit ea insasi de miscare si m-a determinat sa ma implic in deschiderea scolii de dans Duende (impreuna cu prietena si partenera Raluca Aldea, Florin Botis si desigur Karina Botis), prietenii care m-au ajutat de cate ori au putut si nu in ultimul rand toti acei care au acordat credit omului si artistului Doina Botis.

4

A.G: Stiu ca mare parte din timp il petreceti la scoala dumneavoastra de dans Duende, predati copiilor, dar aveti activitate si la Teatrul National de Opereta.. De unde aveti atata energie? De unde va incarcati?

D.B: Duende este proiectul meu de suflet, unde dansez si cu copii si cu adulti. Imi doresc sa-i conving pe oameni de beneficiile dansului si as vrea sa ajungem in punctul in care oamenii sa vina in salile de dans nu pentru ca, este in trend sa te duci la sala, ci pentru ca isi respecta corpul. Pentru mine este o mare pasiune sa impartasesc bucuria dansului, sa-i ajut pe oameni sa descopere posibilitati ale corpului de mult uitate si sa ii scot din stres si probleme macar pentru o ora. Ai satisfactii imense cand ii vezi ca incep sa-si simta corpul si te misca, vrei nu vrei, bucuria pe care o au cand reusesc sa se exprime prin miscare si sa se redescopere. Acest lucru iti furnizeaza enorma energie.

11

In Teatru National de Opereta am dansat ca solista a corpului de balet, 18 ani. Gandeste-te cate amintiri, cata sudoare pe scena acestui teatru, care in sfarsit, dupa multi ani, va avea un sediu. Proiectul la care colaborez ca asistent coregraf este musicalul “Fantoma de la Opera” o productie care se bucura de un succes imens in toata lumea. Daca adaugam ca iubesc teatrul, ca este o echipa extraordinara, ca am ocazia sa revad si sa lucrez cu fostii mei colegi….. cred ca am descoperit care sunt energizantele

A.G: A existat vreun moment in cariera dumneavoastra cand ati vrut sa renuntati? Ce va determina sa mergeti mai departe?

D.B: Sa renunt la dans? Da, am avut un astfel de moment cand eram la liceul de coregrafie si am considerat eu ca am picioarele cracanate si nu pot fi balerina. Parintii si d-nul director Corpade m-au convins ca am picioare tocmai bune de balet si am continuat. Si astfel dansul a ajuns modul meu de a trai. In viata mea TOTUL este legat de DANS.

A.G: –In final puteti da un sfat tuturor ce iubesc dansul si vor sa mearga pe drumul asta?

D.B: As adauga doar, la ceea ce am scris mai sus, ca cei ce iubesc dansul trebuie sa stie ca aceasta pasiune se implineste cu durere de muschi, de articulatii, de tendoane. Geniul este zece la suta inspiratie si nouazeci la suta transpiratie. Dar daca iubesti dansul ……

Write a comment:

Your email address will not be published.

Logo_footer   
     © 2014 Duende.ro, toate drepturile rezervate

Suntem si pe: